PROGRAMUL COLONIX DATELE REZULTATE DIN CERCETǍRI

Programul Colonix functioneaza într-adevar, iar acest lucru nu este deloc o întâmplare! În alcatuirea compozitiei s-au avut în vedere rezultatele unei cercetari stiintifice detaliate.
Plantele atent selectionate care stau la baza curei cu Curatitorul Intestinal Colonix , au fost folosite cu succes de secole pentru o curatare regulata a organismului. Studiul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a aratat ca 4 miliarde de persoane, aproximativ 80% din populatia totala a lumii utilizeaza plante medicinale pentru întretinerea sanatatii . Urmatoarele informatii provin din rezultatele unor studii si experimente stiintifice privind componentele Programului Colonix

Colonix^® Curăţitor Intestinal

Patlagina (Plantago ovata, psyllium)

Este originară din India, Afganistan, Iran, Israel, Africa de Nord, Spania şi Insulele Canare, iar recolta ei se compune din seminţele coapte sau epiderma de Plantago Ovata. Este cultivată în India şi în ţările vecine, precum şi în Brazilia şi Arizona. Se foloseşte în special pentru combaterea constipaţiei şi a sindromului de colon iritabil, iar cercetările recente indică faptul că ar putea avea si proprietăţi de scădere a colesterolului.

Utilizare: psyllium conţine o sevă care formează o peliculă pe suprafaţa intestinelor calmând întregul tract intestinal.⁴ Este un agent de umflare testat, care se transformă într-o masă gelatinoasă atunci când absoarbe lichide din intestine, favorizând astfel peristaltismul intestinal respectiv defecaţia.⁵ Deoarece contribuie la înmoirea şi formarea scaunelor, este util în tratamentul mâncărimilor, sângerărilor, durerilor anale, hemoroizilor, precum şi în tratamentul simptomelor constipaţiei şi a altor probleme digestive.⁶ Este un medicament folosit pentru tratarea diareii, hiperacidităţii gastrice, ulcerelor gastrice şi duodenale şi al uretritei.⁷

Rezultatele cercetărilor: experţii consideră pătlagina una dintre cele mai sigure laxative, deoarece acţionează similar cu alimentele bogate în fibre. Experimentele efectuate pe oameni şi pe animale au demonstrat că pătlagina este un laxativ activ, reduce nivelul colesterolului, asigură scăderea hipertensiunii arteriale, si are proprietăţi mucolitice.⁸ Cercetări preliminare indică faptul că joacă un rol şi în tratamentul diabetului zaharat: un studiu efectuat pe un eşantion de 18 subiecţi a arătat o scădere semnificativă a glicemiei şi a nivelului de insulină la cei cu diabet zaharat non-insulino-dependent (tip II.), dacă au consumat pătlagină înaintea micului dejun şi a cinei.⁹ Deşi nu s-au efectuat studii ştiinţifice pentru a demonstra acest lucru, comercianţii de plante medicinale au remarcat faptul că psyllium ajută într-un mod indirect la reducerea riscului de cancer de colon prin aderarea la materiile fecale, astfel substanţele chimice toxice intră mai puţin în contact cu ţesuturile intestinale. Cercetările realizate pe acest subiect, printre altele, au ajuns la următoarele constatări majore:

Consumul a 7 grame de pătlagină pe zi reduce semnificativ cantitatea de acizi biliari din scaun, aceştia din urmă fiind corelaţi cu cancerul rectal
Tratamentul cu pătlagină a redus numărul sângerărilor în cazul a 50 de pacienţi cu hemoroizi
Într-un experiment controlat cu placebo, nivelul de LDL –colesterol a scăzut la pacienţii care timp de 26 de săptămâni au consumat 5.1 grame de pătlagină, de două ori pe zi
Într-un alt experiment controlat cu placebo, efectuat pe un eşantion de 80 de pacienţi cu SCI (sindromul colonului iritabil), la cei trataţi cu pătlagină (3,6 grame/zi) s-a constatat o ameliorare de 82%

Notă: Utilizarea de psyllium necesită consumul unor cantităţi semnificative de apă pentru a preveni agravarea constipaţiei şi de a facilita defecarea. A se utiliza pătlagina la ½ - 1 oră după administrarea altor medicamente.

Referinţe:
1.PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 657.
2. Ibid.
3. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 120.
4. Tillotson, Alan Keith. The One Earth Herbal Sourcebook, Twin Streams Health/Kensignton Publishing Corp, ^©2001, pg. 79.
5. Peirce, Andrea. The American Pharmaceutical Association Practice Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 521.
6. Ibid.
7. Bown, Deni. The Herb Society of America New Encyclopedia of Herbs & Their Uses, DK Publishing, Inc., ^©2001, pg. 323.
8.PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 657.
9. Peirce, Andrea. The American Pharmaceutical Association Practice Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 522.
10. Ibid.
11.PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pp. 658-659.

Seminţele de in (Linum usitatissimum)

Inul se cultivă peste tot în lume datorită multiplelor sale utilizări. Seminţele uscate, coapte de in se utilizează ca medicament. Din genul inului fac parte peste 200 de specii anuale si perene.¹

Utilizare: seminţele de in sunt utilizate în tratamentul unor afecţiuni gastrointestinale, cum ar fi constipaţia cronică, colonul iritabil, diverticulita, precum şi deteriorările colonului care rezultă din utilizarea excesivă a laxativelor disponibile în comerţ.² După ce au fost consumate, seminţele de in cresc în volum şi astfel contribuie la declanşarea peristaltismului.³ În plus, ajută la reglarea tranzitului intestinal, deoarece pot absorbi de opt ori mai multă apă decât greutatea proprie, accelerând astfel pasajul substanţelor prin intestine. Unii susţin că în timp ce trec prin intestine, leagă substanţele toxice şi le elimină din organism.⁴ Mai puţin cunoscut este faptul că seminţelor de in i s-au atribuit şi proprietăţi antiinflamatorii, anticanceroase, precum şi caracteristici de prevenire a bolilor cardiovasculare.⁵

Rezultatele cercetărilor: numeroase studii au demonstrat efectul benefic al seminţelor de in asupra sistemului digestiv, dar şi în reducerea colesterolului respectiv în prevenirea bolilor cardiace. Potrivit unui studiu, consumul de seminţe de in reduce în mod semnificativ LDL-colesterolul din ser.⁶ Un alt studiu a arătat că deasemenea poate reduce nivelul lipidelor serice şi astfel se poate preveni îngroşarea sângelui.⁷ În plus, cercetările au confirmat eficienţa semintelor de in în tratamentul bolilor inflamatorii precum poliartrita reumatoidă, iar un studiu a constatat reducerea cu 31% a şansei de citokineză provocată de inflamaţia articulară. ⁸

Notă: Utilizarea seminţelor de in necesită consumul unor cantităţi semnificative de apă pentru a preveni agravarea constipaţiei şi de a facilita defecarea.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:103.
2. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 51.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 329.
4. Ibid.
5. Ibid.
6. Ibid.
7. Ibid.
8. Ibid.

Seminţele de anason (Foeniculum vulgare)

Anasonul (feniculul), înrudită cu pătrunjelul, provine din regiunea mediteraneană, unde şi astăzi creşte încă în sălbatice. Se cultivă atât în Europa cât şi în zonele temperate din Asia.¹ Ca şi medicament, cel mai frecvent este utilizat în afecţiuni gastro-intestinale, flatulenţă şi inapetenţă.

Utilizare: anasonul ajută la eliminarea mucusului din tractul digestiv şi ameliorează flatulenţa.² În concentraţii mai mari are efect spasmolitic şi s-a dovedit a fi util în ameliorarea colicilor abdominale.³ Seminţele se pot consuma în caz de indigestie şi pirozis.⁴ Ceaiul preparat din seminţe este utilizat pentru a trata colicile abdominale la copii.⁵

Rezultatele cercetărilor: seminţele de fenicul conţin anetol şi fenchone, despre care testele de laborator au arătat că dizolvă secreţiile căilor respiratorii.⁶ Aceste două componente sunt în cea mai mare măsură responsabile de valoarea terapeutică a anasonului. Anetolul are efecte antispastice, iar fenchonul are efect de creştere al apetitului.⁷

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:15.
2. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 69.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 317.
4. Foster, Steven and Hobbs, Christopher. Peterson Field Guides: Western Medicinal Plants and Herbs, Houghton Mifflin Company, ^©2002, pg. 125.
5. Ibid.
6. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 47.
7. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:15.

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra)

Originar din Europa de Sud-Est şi din Asia de Sud-Vest, lemnul dulce creşte în sălbăticie în multe ţări europene şi din Orientul Mijlociu.¹ Numai rădăcina - proaspăt sau uscat – este utilizat ca medicament. Cel mai frecvent se foloseşte pentru tratamentul inflamaţiilor mucoasei şi ca antitusiv.²

Utilizare: lemnul dulce se utilizează ca antiinflamator, antiulceros, mucolitic, antibacterian şi antifungic.³ Este folosit de multă vreme cu succes pentru tratarea ulcerului peptic.⁴ Poate fi eficient împotriva multor boli infecţioase. Astăzi lemnul dulce este folosit ca ingredient în medicamentele împotriva răcelilor şi gripei, şi este utilizat şi pentru a trata unele schimbări hormonale, cum ar fi menopauza.⁵

Rezultatele cercetărilor: cele două componente principale ale lemnului dulce sunt glicirizina şi flavanina. Un studiu preliminar a sugerat că un comprimat masticabil de lemn dulce cu conţinut de glicirizină este la fel de eficient în tratamentul ulcerului gastric ca şi un medicament antiacid lider pe piaţă.⁶ Studiul a arătat, de asemenea, că lemnul dulce deglicirizinat stimulează mecanismele naturale de apărare care împiedică apariţia ulcerelor prin creşterea numărului de celule mucinoase în tractul digestiv, îmbunătăţind astfel calitatea mucusului, prelungind viaţa celulelor intestinale şi îmbunătăţind microcirculatia intestinală.⁷

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:140.
2. Ibid.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 511.
4. Ibid.
5. Ibid.
6. http://www.raleys.com/cfapps/healthnotesra/healthnotes.cfm?org=raleys&ContentID=2122006#Constituents
7. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 102.

Aloe Vera (Aloe barbadensis/capensis/vera)

Este originar din Africa de Est şi de Sud, de aici a ajuns în America. Astăzi, în primul rând se cultivă în Statele Unite ale Americii şi în zonele subtropicale din regiunea Caraibelor.¹ Frunzele de Aloe conţin substanţe tămăduitoare ce se folosec pentru vindecarea rănilor şi ca laxativ puternic.²

Utilizări: Deşi este cunoscută mai ales pentru proprietăţile sale de vindecare a arsurilor, aloe este, deasemenea, un laxativ puternic, ce stimulează colonul.³ În plus are şi proprietăţi care îl recomandă în îngrijirea pielii, are proprietăţi hemostatice, antifungice, antibacteriene şi antivirale. Folosit local, vindecă arsurile şi ajută la regenerarea celulelor.⁴ Ingerat ajută la reducerea nivelului de colesterol, este antiinflamator, ameliorează iritaţia de stomac şi acţionează ca laxativ.⁵

Rezultatele cercetărilor: studiile clinice arată că aloe stimulează tranzitul intestinal, înmoaie scaunele şi reduce dependenţa de laxative.⁶ Un alt studiu a constatat că arsurile tratate cu gelul Aloe s-au vindecat într-un ritm mai rapid.⁷

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:6.
2. Ibid.
3. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 3.
4. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 89.
5. Ibid.
6. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 17.
7. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 19.

Pectina din grapefruit

Grapefruitul conţine pectină, o fibră solubilă în apă din coaja şi miezul fructului, care în tractul intestinal formează o masă gelatinoasă.¹ Medicii admit că pectina din Grapefruit reduce colesterolul. S-a dovedit a fi cel puţin la fel de eficient ca şi cele mai des utilizate medicamente de scădere a colesterolului.² Cercetătorii au descoperit că pektina de grepfrut poate preveni formarea plăcilor ateromatoase.³

Rezultatele cercetărilor: într-un experiment colesterolul cobailor trataţi cu pektină de grepfrut a scăzut cu 40% în doar şase săptămâni.⁴ Într-un alt studiu, animalele cărora li s-a administrat o dietă bogată în cholesterol şi pektină de grepfrut au suferit o îngustarea a arterelor de 24% faţă de 45% la animalele care pe lângă dieta bogată în cholesterol nu au primit şi pektină.⁵ Studiile efectuate pe persoane cu hipercolesterolemii au arătat că, la cei care au folosit pektină de grepfrut (fără a folosi şi alte medicamente de scădere a colesterolului şi fără modificarea stilului de viaţă), nivelul de cholesterol total şi LDL-colesterol a scăzut, în timp ce HDL-colesterolul a crescut.⁶

Referinţe:
1. http://www.whfoods.com/genpage.php?tname=foodspice&dbid=25
2. http://www.lef.org/protocols/prtcl-049o.shtml
3. Ibid.
4. Ibid.
5. http://www.lef.org/protocols/prtcl-049o.shtml

Papaya (Carica papaya)

Papaya este un fruct originar din partea de est a Americii Centrale, si a fost cultivat cu mult înainte de sosirea europenilor. Din anii 1800 se cultivă în toate regiuni tropicale, exportatorii principali fiind Hawaii şi Africa de Sud.¹ Papaya este un antioxidant excelent, şi conţine nu numai vitamina E, dar şi vitamina A în cantităţi mai mari decât morcovii şi vitamina C în cantităţi mai mari decât portocalele. Papaya este, de asemenea, o sursă bogată de calciu, potasiu, fier, vitamine B şi proteine. În afară de cele amintite, papaya mai conţine papaină, o enzimă care descompune proteinele în aminoacizi precum arginina, iar acesta din urmă influenţează hormonul de creştere, creşte tonusul muscular şi ajută la scăderea ţesutului adipos.² Papaya este, de asemenea, utilizat în arsurile de stomac, indigestie şi în tratamentul bolilor inflamatorii intestinale.³

Rezultatele cercetărilor: cercetările arată că papaina poate fi eficace în lupta împotriva cancerului, deoarece descompune fibrina, o proteina care se găseşte în toate celulele canceroase, prevenind astfel metastaza, şi inhibând creşterea celulelor canceroase (de ex. în cancerul de sân, printre altele).⁴ La pacienţii care au primit enzimă de papaya, convalescenţa a fost mai rapidă după intervenţiile chirurgicale, radioterapie şi chimioterapie.⁴ Studiile au demonstrat, de asemenea, că papaya stimuleaza pofta de mâncare şi ajută la digestie.⁵

Referinţe:
1. http://www.innvista.com/health/foods/fruits/papayas.htm
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 105.
4. http://www.innvista.com/health/foods/fruits/papayas.htm
5. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 105.

Scoarţa de ulm (Ulmus rubra)

Ulmul, originar din părţile centrale şi de est ale Statelor Unite şi din estul Canadei, se găseşte cel mai frecvent în Munţii Apalaşi.¹ Partea interioară a scoarţei de ulm conţine substanţe medicinale, fiind un remediu util în indigestii, răceli, dureri de gât şi în tratamentul rănilor.²

Utilizare: ulmul este folosit des ca antiinflamator şi ca emolient, în primul rând pentru tratamentul mucoasei iritate şi inflamate ale căilor respiratorii sau al tractului digestiv.³ Deoarece conţine o mare cantitate de sevă care, în contact cu apa, formează a peliculă pe suprafaţa mucoasei, este util în ameliorarea discomfortului cauzat de hemoroizi.⁴ Se foloseşte şi în tratamentul diareei, ulcerelor,⁵ precum şi în boala Crohn, colita ulceroasă şi diverticulită.⁶

Rezultatele cercetărilor: interiorul cojii conţine a o sevă - un amestec de poliuronid, care elimină toxinele de pe mucoasă şi o calmează. Printre componente se mai numără şi procianidina, amidonul şi tanina.⁷ S-au efectuat puţine cercetări referitoare la ulm, dar faptul că a fost folosit atât de indienii americani, cât şi în ayurvede şi în medicina chineză tradiţională, conferă destule dovezi. Pe baza experienţelor acumulate în folosirea lui, se pare că ulmul este util în tratamentul următoarelor afecţiuni: dureri de gât, tuse, afecţiuni minore ale căilor respiratorii, gastrite, ulcer gastric şi alte boli gastrointestinale, diaree, răni, arsuri şi alte afecţiuni ale pielii, respectiv pentru înmoirea pielii.⁸

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:99.
2. Ibid.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 737.
4. Ibid.
5. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 241.
6. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 109.
7. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:99.
8. http://www.dukehealth.org/HealthLibrary/DrugsAndHerbs/Herbs/SlipperyElm/#References-Section

Nalba mare (Althea officinalis)

Nalba mare este originar probabil din Europa şi Asia Centrală, şi este folosit de mii de ani de către oameni; polenul unei specii înrudite a fost găsit în mormântul unui neandertalian de 60 de mii de ani.¹ Astăzi creşte în majoritatea teritoriilor din Europa şi America de Nord. Ca medicament se foloseşte doar rădăcina.

Utilizare: nalba mare ameliorează iritaţiile, este antiinflamator, stimulează sistemul imunitar şi calmează mucoasa.² Ajută organismul în eliminarea excesului de lichid şi de mucus, calmează şi vindecă pielea, mucoasele şi alte ţesuturi şi este folosit în tratamentul infecţiilor vezicii urinare, tulburărilor digestive, afecţiunilor gastrointestinale şi renale.³

Rezultatele cercetărilor: studiile au demonstrat, că seva din nalba mare a iniţiat efecte hipoglicemiante la şoarecii non-diabetici.⁴ S-au documentat şi proprietăţi antibacteriale împotriva Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris şi Staphylococcus aureus.⁵

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:90.
2. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 556.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 103.
4. http://www.traditionalmedicinals.com/index.php?id=108&findall=marshmallow
5. Ibid.

Reventul sau rubarba (Rheum officinale/palmatum)

Rheum palmatum – o specie de rubarbă uşor de găsit şi utilizat în scopuri medicale – este originar din China de vest şi de est şi Tibet. Rheum officinale este cultivat doar în grădinile zonelor cu climă temperată.¹ Există încă două soiuri de grădină, Rheum rhabarbarum şi R. rhapositum care se folosesc în alimentaţie.² În scopuri medicinale se foloseşte doar rădăcina rubarbei, care trebuie să aibă cel puţin trei ani, după unele păreri cei de şase-zece ani sunt cele mai eficiente.³

Utilizare: rubarba este bine cunoscută ca un laxativ uşor, fiind utilizată mai ales în cazul copiilor.⁴ Consumul de rubarbă favorizează deasemena activitatea secretoare a stomacului şi a intestinelor, stimulează peristaltismul, astfel mărind conţinutul de apă şi electroliţi a scaunelor.⁵ Este cunoscută capacitatea sa de a ajuta în eradicarea infecţiilor şi în eliminarea viermilor intestinali. Stimulează funcţionarea vezicii biliare, favorizează vindecarea ulcerelor duodenale şi este util în tratamentul constipaţiei.⁶

Rezultatele cercetărilor: Principalele componente ale rădăcinii de rubarbă sunt glicozidele de antrachinonă, precum rheina, physciona, emodina, aloe-emodina şi chrysophanolul, fiecare având efecte laxative. Conţine, deasemenea, tanin, flavanoizi, amidon şi oxalat de calciu.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:142.
2. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 128.
3. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:142.
4. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 171.
5. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 128.
6. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 107.
7. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:142.
8. Ibid.

Lucerna (Medicago sativa)

Originar din zona mediteraneană, astăzi lucerna este cultivată în întreaga lume.¹ Întreaga plantă înflorită se foloseşte ca medicament, precum şi seminţele germinate.²

Utilizări: lucerna alcalinizează organismul şi ajută la detoxifiere, este diuretic, antiinflamator, antifungic, reduce colesterolul, controlează glicemia, şi facilitează buna funcţionare a hipofizei. ³ Se utilizează în tratamentul anemiei, artritelor, ulcerelor, tulburărilor de hemostază şi afecţiunilor sistemului digestiv.⁴ Lucerna, care este o plantă extraordinar de hrănitoare, este bun şi în reumatism.⁵ Are efecte antilipidice şi de inhibitor de prolactină.⁶

Rezultatele cercetărilor: Un studiu efectuat pe şoareci diabetici a confirmat faptul că lucerna are proprietăţi hipoglicemiante.⁷ Într-un alt studiu, un derivat din lucernă a vindecat leziunile dermale la cobaii infectaţi cu ciuperci (Trichophyton mentagrophytes), iar studii similare au demonstrat că lucerna poate fi eficace şi în tratamentul candidozei.⁸

Referinţe:
1. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 11.
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 88.
4. Ibid.
5. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 2.
6. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 11.
7. Ibid.
8. Ibid.

Guma de guar (Cyamopsis tetragonoloba)

Guarul este originar din India, Australia, America de Sud şi Statele Unite şi din subcontinentul indian.¹ Toate părţile plantei pot fi folosite ca medicament.²

Utilizare: guma de guar este deosebit de utilă în reglarea digestiei şi în caz de diaree.³ Este un agent de umflare, dezvoltă senzaţie de saţietate. ⁴

Referinţe:
1. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 418.
2. Ibid.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 419.
4. http://www.answers.com/topic/antidiarrhoeal?hl=guar&hl=gum

Frunza de mentă (Mentha peperita)

Menta este o plantă medicinală răspândită, care a fost identificată pentru prima dată în 1696 în Anglia.¹ Numai frunzele pot fi utilizate în scopuri medicinale, sunt des folosite în produsele farmaceutice.²

Utilizare: menta creşte aciditatea gastrică, favorizând astfel digestia.³ Dezvoltă un efect anestezic uşor asupra mucoaselor şi în tractul digestiv.⁴ Poate fi folosit în diaree, indigestie, sindrom de colon iritabil, greaţă, inapetenţă si colici.⁵ Este un antiinflamator ce poate fi folosit împotriva ulcerelor şi microbilor, şi este un stimulent cunoscut.Poate fi regăsită în compoziţia multor produse farmaceutice, deoarece aroma ei conferă un gust plăcut, o digestie mai uşoară şi ajută la valorificarea substanţelor active de către organism.⁷

Rezultatele cercetărilor: Numeroase studii au demonstrat valoarea terapeutică a mentei. Într-un studiu controlat cu placebo, pacienţilor cu dispepsie non- ulceroasă i s-a administrat un preparat din mentă şi ulei de chimion. Atât analiza primară cât şi cea secundară au arătat superioritatea amestecului de mentă / ulei de chimion.⁸ Potrivit unui alt studiu, pacienţii care utilizau mentă au constatat colici mai rare la pasajul baritat.⁹ Menta poate fi un adjuvant şi în eliminarea calculilor biliari: într-un studiu necontrolat la care au participat 31 de pacienţi s-a constatat dizolvarea în proporţie de 73% a calculilor biliari la pacienţii care au utilizat cu regularitate derivate din mentă.¹⁰

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:16.
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 106.
4. Ibid.
5. Ibid.
6. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 72.
7. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 103.
8. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 629.
9. Ibid.
10. Ibid.

Strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi)

Die Bärentraube findet man in den sonnigen, trockenen Kiefer- und Lärchenwäldern und Zwergbuschwerken Nord-Europas, der Alpen, Nord-Asiens und Nord-Amerikas, sowie in den Sümpfen und unter den Zwergkiefern¹. Für die Medizin sind nur die Blätter - fein gehackt, oder grob gemahlen - brauchbar.²

Verwendung: üblicher Weise wurde die Bärentraube für die Behebung der Harnleitungsinfektion verwendet.³ Sie ist ein wirksames Antibiotikum, hat Urin treibende Wirkung, ist an blutstillende Gerbsäure reich.⁴ Wirkt gegen Unregelmäßigkeiten der Milz, der Leber, der Bauchspeicheldrüse, des Dünndarms und der Prostata, und gegen Infektionen der Harnblase und der Niere, und auch gegen die Verbreitung der Mikroben.⁵,⁶

Forschungsergebnisse: laut einer auf Zufälligkeit basierender Untersuchung verfügt die Bärentraube über prophylaktische Wirkung auf die chronische Harnblasenentzündung. Bei Patienten, die Bärentraube enthaltende Präparate genommen haben, kehrte die Krankheit nicht wieder, dabei bei denen mit Placebo behandelten erkrankten sich 23% wieder.⁷ Ein anderer auf Ratten durchgeführter Versuch hat die harntreibende Wirkung der Bärentraube bewiesen.⁸ Als medizinisch bedeutendste Bestandteil der Bärentraube scheint Arbutin zu sein, was von dem Organismus in Hydrochinon umgewandelt wird, und so als starkes desinfektionsmittel funktioniert.⁹

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:24.
2. Ibid.
3. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 151.
4. Ibid.
5. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 111.
6. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 848.
7. Ibid.
8. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 849.
9. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:24.

Paranil™

Coajă de nuc negru (Juglans nigra)

Pomii de nuc negru pot fi găsite în mai multe regiuni din Statele Unite. Coaja de nuci conţine un număr de ingrediente active terapeutic, dintre care cele mai importante sunt următoarele: juglon, tanin şi iodin¹.

Utilizare: coaja de nuc negru s-a utilizat de către asiatici şi unele triburi nativ-americane pentru a elimina viermii intestinali ². În plus, acest medicament pe bază de plante ajuta la digestie, funcționează ca și laxativ s-a dovedit a fi de ajutor în escoriaţii, infecţii fungice, herpes şi inlăturarea negilor³. Are un efect revigorant, deasemenea este un laxativ puternic și înlătură paraziții intestinali⁴.

Rezultatele cercetărilor: cercetarea a arătat că componenta activă numită juglon are proprietăţi fungicide împotriva Candidei albicans. Un experiment efectuat pe 160 şobolani a dovedit prezența posibilă a anti-agenţilor de tumoare în coaja de nuc negru⁵, care este util mai ales în tratamentul cancerului intestinal⁶. Un studiu controlat, efectuat pe cobai, a demonstrat un efect uşor sedativ al juglonului⁷.

Referinţe:
1. http://www.drclark.net/info/blackwalnut.pdf
2. http://www.viable-herbal.com/singles/herbs/s130.htm
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 90.
4. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 142.
5. Ibid.
6. Ibid.
7. Ibid.

Pulbere albă de pelin (Artemisia absinthium)

Pelinul alb se găsește în multe părţi ale Europei, Africii de Nord, respectiv Sud în anumite zone din Asia și America de Nord ¹. În special, mugurii şi frunzele sunt folosite în scop medicinal pentru a elimina paraziţii, de multe ori împreună cu coajă de nuc negru ².

Utilizări: pelinul alb crește pofta de mâncare şi are efecte care ajută la vindecare rapidă a ranilor, paraziţi poate fi de asemenea folosit in tratamentul cancerului³. Amelioreaza și reglează tulburprile gastro-intestinale şi cardiovasculare, se folosește în caz de apetit scăzut şi în probleme legate de ficat, bilă⁴.

Rezultatele de cercetărilor: studiul arată că ingredientele din pelinul alb ajută organismul să scape de paraziti prin distrugerea radicalilor liberi în membranele acestora⁵. Alte studii au ajuns la concluzia că pelinul alb, poate fi la fel de eficace în tratarea malariei ca şi chinina⁶. Un alt studiu a constatat că este eficace intr-un procent de 100% împotriva parazitului malariei⁷.

Referinţe:
1. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 894.
2. Ibid.
3. Ibid.
4. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 112.
5. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 895.
6. Ibid.
7. Ibid.

Pulberea Pau D'Arco (Tabebuia heptaphylla)

Pau d'Arco crește în zonele din nordul Argentinei și în partea de nord a Mexicului ¹. Numai scoarţa interioar se utilizează ca și medicament.

Utilizare: Pau d'Arco este bine cunoscut în calitatea de agent antibacterian și antiviral². Detoxifiează sângele, este eficient în utilizarea pentru orice infecţie, poate fi folosit şi în tratamentul de boli inflamatorii intestinale, ulcere, si tumori³. Participă la funcționarea corectă a ficatului⁴.

Rezultatele cercetării: componenta principală a pulberii Pau d'Arco este lapacholul. Cercetările arată că lapacholul pare să fie eficient în distrugerea celulelor canceroase⁵. Scoarţa Pau d'Arco este utilizat în infecţii fungice, diferite candidoze, tusele tipice fumătorilor, negi şi acnee⁶. Proprietăţile anti- microbiene ale componentelor active au fost demonstrate în mai multe teste clinice. Aceste componente active s-au dovedit a fi eficiente contra bacteriilor și fungilor- cum ar fi Candida, Staphylococcus, Streptococcus – deasemenea eficiente în tratamentul tuberculozei, pneumoniei şi a dizenteriei⁷. Și-a dovedit de asemena efectul împotriva unei varietăti de paraziţi - inclusiv a malariei, schistosomiazei și trypanosomiazei⁸.

Referinţe:
1. http://www.answers.com/pau%20d'arco
2. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 105.
3. Ibid.
4. Ibid.
5. http://www.herbalremedies.com/paudarco.html
6. Ibid.
7. http://www.rain-tree.com/paudarco.htm
8. Ibid.

Sămînţa de dovleac (Cucurbita pepo)

Dovleacul crește în Europa Centrală şi America de Nord. Este cultivat în special în regiunile cu climă temperată din America de Nord ¹. Doar seminţele, uscat sau prăjite sunt utilizate ca și medicament².

Utilizare: seminţele de dovleac sunt utile în tratamentul tulburărilor de prostată şi iritații ale vezicii urinare³. Medicina tradițională din Asia folosește în tratamentul diabetului zaharat şi sunt de asemenea folosite contra viermilor intestinali⁴. Seminţele au probabil și proprietăţi anti-inflamatorii⁵.

Rezultatele cercetărilor: uleiul din seminţele de dovleac conține acid de ulei de in, care ajută funcţionarea sănătoasă a prostatei şi reduce şansele de iritații și infecţii ale vezicii urinare⁶. În medicina alternativa, sunt utilizate pentru a elimina viermii intestinali - în special - a taniazei⁷.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:133.
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 106.
4. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 124.
5. Ibid.
6. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:133.
7. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 664.

Cuișoare (Syzygium aromaticum)

Cuisoarele sunt bobocii uscati ai unui arbore originar din Insulele Moluce, parte a așa numitelor “insulele condimentelor”. Acesta face parte din familia mirtaceelor si acum este cultivat si in Asia si Africa. De asemenea, este răspândită în Africa, Mozambic, Tanzania si Madagascar ¹. Floarea, tulpinile şi bobocii sunt folosite ca un medicament, de multe ori în starea fin măcinată ².

Utilizări: cel mai frecvent este utilizat în anestezii dentare locale³. De asemenea are proprietăți ca ajută digestia, dezinfecţia şi eliminarea paraziților⁴.

Rezultatele cercetărilor: cuișoarele conțin ulei esențial până la 22%, care face posibilă utilizarea locală în tratamentul durerii⁵. Această cantitate mare de ulei esenţial de cuişoare de asemenea este potrivit pentru a ajuta digestia şi are proprietăți antispastice şi anti bacteriene ⁶. Evaluări preclinice au dovedit a fi util în tratamente precum infecţii, parazitoze, viroze, Candidoze, şi diverse tulburări cauzate de bacterii si protozoare⁷.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:71.
2. Ibid.
3. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pg. 28.
4. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 94.
5. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:71.
6. Ibid.
7. http://www.herbalremedies.com/cloves.html

Praf de rădăcină de ferigă (Dryopteris filix-mas)

Feriga se poate regăsi în toate statele vestice ale Statelor Unite ale Americii, dar şi în America de nord-est. Rădăcina se foloseşte ca medicament.

Întrebuinţare: rădăcina de ferigă este cel mai cunoscut şi cel mai eficient remediu existent împotriva echinococozei. Uleiul său volatil dezactiveaza musculatura viermilor, astfel aceştia nu se pot lipi de peretele intestinelor. Se poate folosi cu succes împotriva altor paraziţi, ca de exemplu fasciola hepatica şi tenia.

Referinţe:
1. Foster, Steven and Hobbs, Christopher. Peterson Field Guides: Western Medicinal Plants and Herbs, Houghton Mifflin Company, ^©2002, pg. 377.
2. Ibid.
3. http://www.herbalremedies.com/malefern.html
4. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 542.

Extract de seminţe de grapfruit (Citrus paradisi)

Extractul de seminţe de grapefruit,fiind un puternic antiseptic, prima data a fost utilizat de agricultori pentru pentru a preveni formarea de mucegai. Zvonurile că extractul este, de asemenea, util și la oameni împotriva infecţiei, a stârnit un interes considerabil pentru industria suplimentelor alimentare, iar produsele de extract de seminţe de grapefruit au început să apară în magainele naturiste. Extractul de seminţe de grepfruit, este uneori numit de asemenea, extract de semințe citrice¹.

Utilizări: semintele de grapefruit sunt folosite infecţiile vaginale provocate de ciuperca Candida şi este de asemenea eficient în tratamentele infecțiilor cu Streptococcus, Staphylococcus, Salmonella şi E. coli, influenza, bacterii, paraziți, herpes, candidoze și diaree². Sunt de asemenea semne că seminţele de grapefruit ar ajuta la vindecarea ulcerului ³.

Referinţe:
1. http://www.herbalremedies.com/grapefruit.html
2. Ibid.
3. http://my.webmd.com/content/article/106/108060.htm

Rădăcina de unicorn (Chamaelirium luteum)

Aceste plante perene, sunt natve în America de Nord, precum şi la est de Mississippi ¹. Pentru medicamente se folosesc doar rădăcinile uscate².

Utilizarea: deşi recent se utilizează în problemele de prostată, dureri menstruale, este un medicament universal, folosit de către triburile indiene din America pentru a trata tusea, colicile, reclamaţiile gastrice, viermi intestinali, febra si ameliorarea durerii ³. Se poate folosi ca diuretic, este util în curățarea tractului intedtinal, este antiparazit, creşte apetitul alimentar, ameliorează greaţa şi vărsăturile asociate cu sarcina⁴.

Rezultatele cercetărilor: s-a descoperit ca rădăcină de unicorn conţine saponine nesteroidiene, care pot influenţa activitatea hormonală a organismului⁵.

Referinţe:
1. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 258.
2. Ibid.
3. Ibid.
4. http://www.herbalremedies.com/falseunicorn.html
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 258.

Smirnă (Commiphora molmol)

Copacul de smirnă crește pe partea de nord-est a Africii si pe Peninsula Arabică ¹. Doar secreția - un lichid galben-pal – se poate folosi ca medicament, în formă uscată².

Utilizare: smirna are proprietăți antiseptice şi dezodorizante³. Acesta stimuleaza sistemul imunitar, tonifiază şi stimulează un mucoasa ⁴. Ameliorează gazele intestinale, indigestia şi are efect benefic în congestianazală şi bronşită⁵.

Rezultatele cercetărilor: smirna, în contact cu infecţii cutanate crește numărul leucocitelor din sânge⁶. Studiile efectuate la rozătoare arată că smirna are proprietăți imuno-stimulante, anti- inflamatorii, antipiretice şi proprietăţi analgezice și probabil proprietăți care ajută in scăderea glicemiei⁷.

Referinţe:
1. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 449.
2. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:97.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 104.
4. Ibid.
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 449.
6. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:97.
7. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 450.

Praf de usturoi (Allium sativum)

Usturoi este este foarte respectat, mai mult de 5000 de ani pentru proprietățile vindecătoare, precum şi pentru proprietățile de a spori rezistenţa organismului¹. Doar bulbii sunt utilizați ca medicament.

Utilizări: usturoiul ajută la detoxifierea organismului, consolidarea sistemului imunitar pentru a ne proteja şi astfel făcându-l mai eficient în aproape orice boală sau infecţie ². Reduce hipertensiunea arterială şi colesterolul, este eficient împotriva agenţilor patogeni³. Usturoiul poate fi folosit în răceli, tuse, astm bronşic, împotriva viermilor intestinali şi în bolile aparatului digestiv, tulburări ale vezicii urinare şi afecţiuni ale ficatului ⁴.

Rezultatele cercetărilor: sulful disponibil în uleiurile usturoiului îl face un dezinfectant eficace în distrugerea bacteriilor şi oferă protecţie pentru organism. După consum ajunge în sânge astfel fiind transportat şi în diverse organe⁵. Cercetările au arătat că prezenţa allicinului şi sulfurii de alil (care reprezintă componenta activă a usturoiului) a înlăturat cu succes din tenia și diversele parazitoze intestinale⁶. Cele 2000 de experimente realizate în întreaga lume, plasează această plantă in topul plantelor medicinale⁷.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 6:7.
2. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 97.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pp. 344-46 .
4. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 283
5. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 6:7.
6. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 230.
7. Armstrong, David. Herbs That Work, Ulysses Press, ^©2001, pp. 53-4.

Frunzele de isop (Hyssopus officinalis)

Isopul crește în sudul Europei şi în zonele temperate din Asia, dar a ajuns și în America de Nord momentan fiind cultivat în întreaga lume ¹. Colectate pe tot parcursul anului, atât frunzele, cât și tulpinile, florile se pot folosi ca medicamente.

Utilizare: este cunoscut a fi efficient contra virușilor și a microbilor având proprietăți antihelmintice și antispastice uşoare². Ajută la curățirea căilor respiratorii³. Se poate utiliza în probleme circulatorii, epilepsie, febră, gută şi problemele legate de greutate⁴.

Rezultatele cercetărilor: cercetarea preliminară a arătat că isopul este util pentru tratarea herpesului bucal dar și genital și că poate fi eficientă în combaterea virusului HIV⁵. Uleiurile esenţiale din isop, au propietăți calmante asupra sistemului nervos și în convulsii⁶. Taninul are proprietăți hemostatice şi anti-inflamatorii iar marrubiinul - care este o componentă cu gust amar - ajută la o digestie mai bună.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:138.
2. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 455.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 100.
4. http://www.herbalremedies.com/hyssop.html
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 353.
6. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:138.

Sofran de India (Curcuma longa/domestica)

Şofranul de India, un membru al familiei ghimbir, a avut întotdeauna o importanţă mare în medicina ayurvedică şi chineză de-a lungul secolelor¹. Se foloseăte doar rădăcina, de multe ori în formă de pulbere fină².

Utilizare: şofranul de India este anti-inflamator, bactericid şi fungicid, creşte capacitatea organismului de a utiliza în mod eficient insulina³. Acesta protejează ficatul de la otrăvuri şi ajută circulaţia, reduce colesterolul şi de asemenea are proprietăţi anti-cancer. În plus este antihepatotoxic, antihiperlipidemic, antitrombotic şi anti-microbiene dar și anti-tumoral. Toate aceste beneficii ale șofranului îl fac util în tratamenul diareei, contra paraziților, nefritei, cistitei şi inflamaţii ale pielii⁵.

Rezultatele cercetărilor: teste preliminare au arătat că această plantă ar putea fi utilă în tratamentul oaselor şi a infecţiilor comune, poate preveni ateroscleroza şi vă poate ajuta să scăpați de balonare⁶. Studii effectuate pe animale sugerează faptul că poate fi adecvată în anumite tipuri de artrită şi în tratamentul cancerului⁷.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 6:18.
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 110.
4. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 843.
5. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 844.
6. http://www.herbalremedies.com/turmeric.html
7. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 639.

Rădăcină de ghintură galbenă (Gentiana lutea)

Ghintura galbenă creăte în europa centrală şi de sud, în munţi și în Statele Unite ¹. Se folosesc doar rădăcinile uscate și zdrobite².

Utilizare: ajută la digestie, creşte pofta de mâncare, reduce balonarea şi distruge paraziții. S-ar putea sa aibă un rol și în normalizarea funcţiilor tiroidiene³.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:52.
2. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 97.
3. http://www.herbalremedies.com/gentian.html

Frunza de mentă (Mentha peperita)

Menta este o plantă medicinală răspândită, care a fost identificată pentru prima dată în 1696 în Anglia¹. Numai frunzele pot fi utilizate în scopuri medicinale, sunt des folosite în produsele farmaceutice.²

Utilizare: menta creşte aciditatea gastrică, favorizând astfel digestia.³ Dezvoltă un efect anestezic uşor asupra mucoaselor şi în tractul digestiv.⁴ Poate fi folosit în diaree, indigestie, sindrom de colon iritabil, greaţă, inapetenţă si colici.⁵ Este un antiinflamator ce poate fi folosit împotriva ulcerelor şi microbilor, şi este un stimulent cunoscut. Poate fi regăsită în compoziţia multor produse farmaceutice, deoarece aroma ei conferă un gust plăcut, o digestie mai uşoară şi ajută la valorificarea substanţelor active de către organism.⁷

Rezultatele cercetărilor: Numeroase studii au demonstrat valoarea terapeutică a mentei. Într-un studiu controlat cu placebo, pacienţilor cu dispepsie non- ulceroasă i s-a administrat un preparat din mentă şi ulei de chimion. Atât analiza primară cât şi cea secundară au arătat superioritatea amestecului de mentă / ulei de chimion.⁸ Potrivit unui alt studiu, pacienţii care utilizau mentă au constatat colici mai rare la pasajul baritat.⁹ Menta poate fi un adjuvant şi în eliminarea calculilor biliari: într-un studiu necontrolat la care au participat 31 de pacienţi s-a constatat dizolvarea în proporţie de 73% a calculilor biliari la pacienţii care au utilizat cu regularitate derivate din mentă.¹⁰

Pulbere de schinduf (Trigonella foenum-graecum)

Schinduful crește în partea de est a regiunii mediteraneane, în Africa de Nord, precum şi în Orientul Mijlociu şi China, în Statele Unite este cultivat ca plantă de grădină ¹. Pot fi folosite în scop medicinal doar seminţele plantei.

Utilizări: extern, aplicat pe piele are proprietăți protectoare, consumat intern reduce nivelul lipidelor și a glucozei ².Poate avea efect laxativ, conferă un strat protector intestinelor și ajuta la reducerea colesterolului³.După observațiile populare are efecte benefice în ameliorarea balonării, diareei şi alte afecţiuni ale stomacului, a tuberculozei, febrei şi răcelii⁴.

Rezultatele cercetărilor: semințele conţin cantităţi semnificative de mucus şi proteine, dar și uleiuri graşi, aminoacizi, alcaloizi, sterolizi, flavanoizi, precum şi vitaminele A şi B ⁵. Grație conținutul de mucus schinduful ajută la protecţia mucoasei stomacale şi calmează iritațiile gastrice ⁶. Experimentele arată că schinduful poate reduce nivelul glicemiei ⁷.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:45.
2.PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 318.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 97.
4. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 262.
5. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:45.
6. Ibid.
7. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 263.

Iarba mare (Innula helenium)

Cu toate că este nativă numai în Europa şi Asia, iarba mare este acum cultivată în lumea întreagă ¹. În scop medicinal se pot folosi numai rădăcinile de cel puţin un an².

Utilizare: utilizarea ierbii mari s-a dovedit efectivă in tratamentele cu antibiotice împotriva fungilor, microbilor şi împotriva tumorilor ³. Ca supliment, ajută în digestie și se zice că este bună și împotriva paraziţilor⁴. Farmacopoeia Statelor Unite îi conferă rădăcinii uscate de schinduf statutul de medicament al bolilor digestive, respiratorii și de ficat.

Rezultatele cercetărilor: iarba mare conţine uleiuri esenţiale care stimulează digestia şi reduce inflamatia ⁵. Studiile pe animale au arătat că, diferitele componente ale plantei pot reduce tensiunea arterială şi nivelul de zahăr din sânge ⁶. Studiile pe animale au arătat, de asemenea, utilitatea contra bacteriilor şi fungilor⁷, dar şi împotriva cancerului⁸.

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:162.
2. Ibid.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 274.
4. http://www.herbalremedies.com/elecampane.html
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 242.
6. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:162.
7. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 242.
8. Ibid.

Pulbere de scoarță zanthoxylum (Xanthoxylum clava-herculis/americanum)

În America de Nord, scoarța de zanthoxylum a fost utilizat pe scară largă în cadrul triburilor de indieni¹. Atât toată scoarţa copacului, cât și fructele se folosesc în scop medicinal².

Utilizare: scoarţa zanthoxylum poate fi utilizat pentru tratarea reumatismului, stimulează circulaţia sanguină, este spasmolitic, ajută atât intratamentul diareei cât și în indigestie³.Se mai utilizează în tratamentul sindromului de șoc toxic şi inflamaţii cronice ale bazinului⁴.

Rezultatele cercetărilor: s-au colectat puține date ştiinţifice despre zanthoxylum, ca și utilizare medicală. Studii pe cobai indică faptul că planta probabil proprietăţi anti-inflamatoare si analgezice ⁵. De asemenea, s-a dovedit că se poate utiliza cu succes contra diferitelor bacterii, fungi (mai ales Candida) şi microbi⁶.

Referinţe:
1. http://www.herbalremedies.com/pricklyash1.html
2. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 515.
3. Ibid.
4. http://www.herbalremedies.com/pricklyash1.html
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 516.
6. Ibid.

Pulbere de stevie creață (Rumex crispus)

Stevia creață crește nativ în Europa şi Africa, dar în multe zone lume crește în sălbăticie¹. Tulpinile rădăcinilor și rădăcinile se utilizează în scopuri medicale.

Utilizări: stevia creață detoxifiază sângele, îmbunătăţește funcțiile intestinale şi ale ficatului, are şi un efect revigorant². Fiind antibiotic, detoxifiant și având proprietăţi antibacteriene şi hemostatice³ s-a folosit pentru a trata boli venerice, dar și ca laxativ⁴.

Rezultatele cercetărilor: experţii consideră stevia creață eficientă, mai ales ca laxative, din cauza prezenţei antrachinonilor - care stimulează peristaltismul⁵. Cercetarea a arătat de asemenea că extractele din plante au proprietăţi antibacteriene⁶.

Referinţe:
1. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 902.
2. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 112.
3. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 316.
4. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 682.
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 683.
6. Ibid.

KleriTea™

Frunzele de senna (Senna spp.)

Cea mai vândută specie de senna în Statele Unite este Senna alexandrina, care de fapt derivă din încrucişarea a trei specii de senna originari din Africa. Un alt soi, Senna marilandica, creşte în sălbăticie în Anglia Nouă şi Carolina de Nord¹. Numai frunzele - proaspete sau uscate - se folosesc ca medicament.

Utilizare: senna este considerat în genereal ca fiind un laxativ excelent. Elimină durerile provocate de consipaţie şi goleşte intestinele². Indienii americani au folosit frunzele de senna şi pentru scăderea febrei.³

Rezultatele cercetărilor: efectele laxative şi purgative ale sennei se datorează glicozidelor antrachinonice, care inhibă reabsorbţia apei din colon, respectiv amplifică contracţia musculaturii netezi ale intestinelor.⁴ Un studiu efectuat pe 500 de oameni a demonstrat efectele laxative ale sennei, precum şi faptul că acesta este mai bine tolerată decât laxativele comune.⁵ Un alt studiu arată că senna a fost mai eficient în golirea tractului gastrointestinal decât alte laxative, pe lângă un aport lichidian mai diminuat, la pacienţii ulterior supuşi colonoscopiei.⁶

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:42.
2. Ibid.
3. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 590.
4. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:42.
5. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 726.
6. Ibid.

Museţelul (Matricaria recutita; Chamaemelum nobile)

Museţelul utilizat în Statele Unite are două tipuri majore – cel german şi cel roman -, dar acestea sunt interschimbabile, proprietăţile terapeutice sunt considerate a fi identice.¹ Museţelul este originar din Orientul Mijlociu şi din Europa de Sud şi Est, dar astăzi se găseşte peste tot. Doar florile şi partea de sus de 6-7 cm ale tijei sunt utilizate în medicină.³

Utilizări: Muşeţelul este o plantă medicinală cu multiple întrebuinţări: reduce inflamatia, ajută digestia, este diuretic, sedativ uşor, ajută relaxarea şi somnul.⁴ În plus, are proprietăţi antispastice, carminative, antibacteriene şi antifungice.⁵

Rezultatele cercetărilor: Cercetările au reuşit să izoleze şi să documenteze efectele tonifiante ale mai multor extracte de muşeţel asupra uterului.⁶ În plus, toate testele privind proprietăţile anticancerigene ale muşeţelului au obţinut rezultate pozitive.⁷ Principala substanţă activă a museţelului este, probabil, alfa-bisabololul, un alcool cu proprietăţi benefice demonstrate: studiile efectuate pe şobolani demonstrează că scade febra, previne apariţia ulcerului gastric şi accelerează vindecarea ulcerelor existente, stimuleaza sistemul imunitar; ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor.

Referinţe:
1. http://www.herbalremedies.com/chamomile.html
2. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:20.
3. Ibid.
4. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 93.
5. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 110.
6. Ibid.
7. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 205.
8. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pp. 156-57.

Anason (Foeniculum vulgare)

Anasonul încă se găseşte în sălbăticie în regiunea mediteraneană, de unde este originar, dar în prezent este cultivat în întreaga lume.¹ În timp ce frunzele şi rădăcina pot sta la baza unor produse medicamentoase, seminţele sunt utilizate mai ales în medicina naturistă.²

Utilizări: Anasonul are efecte benefice asupra funcţionării rinichilor, ficatului, splinei, şi, deasemenea curăţă plămânii.³ Ameliorează colicile abdominale şi are proprietăţi carminative.⁴ Seminţele de anason stimulează peristaltismul, iar în doze mari are efecte spasmolitice.⁵

Rezultatele cercetărilor: cercetările au arătat că uleiurile volatile ale anasonului sunt eficiente în reducerea colicilor abdominale şi calmează intestinele.⁶ În plus, una dintre substanţele uleiului de anason - estragolul – în organismul uman funcţionează în mod similar cu estrogenul, astfel reglează menstruaţia, amplifică secreţia laptelui şi stimulează apetitul sexual al femeilor.⁷ Autorităţile sanitare germane îl recomandă ca mucolitic şi expectorant.⁸

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:15.
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 96.
4. Ibid.
5. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 317.
6. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 260.
7. Ibid.
8. Ibid.

Frunza de mentă (Mentha peperita)

Menta este o plantă medicinală răspândită, care a fost identificată pentru prima dată în 1696 în Marea Britanie.¹ Numai frunzele pot fi utilizate în scopuri medicinale, sunt des folosite în produsele farmaceutice.²

Utilizare: menta creşte aciditatea gastrică, favorizând astfel digestia.³ Dezvoltă un efect anestezic uşor asupra mucoaselor şi în tractul digestiv.⁴ Poate fi folosit în diaree, indigestie, sindrom de colon iritabil, greaţă, inapetenţă si colici.⁵ Este un antiinflamator ce poate fi folosit împotriva ulcerelor şi microbilor, şi este un stimulent cunoscut. Poate fi regăsită în compoziţia multor produse farmaceutice, deoarece aroma ei conferă un gust plăcut, o digestie mai uşoară şi ajută la valorificarea substanţelor active de către organism.⁷

Rezultatele cercetărilor: Numeroase studii au demonstrat valoarea terapeutică a mentei. Într-un studiu controlat cu placebo, pacienţilor cu dispepsie non- ulceroasă i s-a administrat un preparat din mentă şi ulei de chimion. Atât analiza primară cât şi cea secundară au arătat superioritatea amestecului de mentă / ulei de chimion.⁸ Potrivit unui alt studiu, pacienţii care utilizau mentă au constatat colici mai rare la pasajul baritat.⁹ Menta poate fi un adjuvant şi în eliminarea calculilor biliari: într-un studiu necontrolat la care au participat 31 de pacienţi s-a constatat dizolvarea în proporţie de 73% a calculilor biliari la pacienţii care au utilizat cu regularitate derivate din mentă.¹⁰

Măcesul (Rosa canina/gallica/rugosa/villosa)
Măceşul este un arbuşt care creşte în sălbăticie pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii, dar de fapt, este nativă Europei, nordului Africii şi vestului Asiei.¹ Fructul cărnos al măceşului - proaspăt sau uscat - poate fi utilizat în scopuri medicale.

Utilizare: Măceşul este cunoscut în primul rând pentru conţinutului ridicat de vitamina C. În trecut a fost utilizat ca laxativ, diuretic şi hemostatic, având rol şi în tratamentul durerilor de cap, inflamaţiilor cavităţii bucale, şi a altor boli.² Astăzi este considerat a fi util în tratamentul afecţiunilor vezicale şi a diferitelor infecţii.³ Potrivit unor surse ceaiul de măceşe este un antidiareic eficient.⁴

Rezultatele cercetărilor: Pe lângă faptul că este foarte bogat în vitamina C, măceşul mai conţine multe substanţe care pot contribui la menţinerea sănătăţii, precum carotinoizii, pectina şi câţiva acizi.⁵ Acizii de fructe şi pectina au efecte uşor laxative, dar măceşul poate fi folosit şi ca dezinfectant datorită porprietăţilor sale antibiotice şi antiinflamatorii.⁶

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:5.
2. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 549.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 107.
4. Ibid.
5. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:5.
6. Ibid.

Scorţişoara (Cinnamomum zeylanicum)
Scorţişoara este una dintre cele mai vechi condimente din lume.A fost folosită în scopuri medicinale încă din anul 2700 î.Hr. de către egiptenii antici şi herbalişti chinezi.¹ Scoarţa copacului Cinnamonum, care creşte în insulele Indiei de Vest şi în Asia, este utilizată în medicină.²

Utilizări: Scorţisoara reduce diareea şi greaţa, este benefică împotriva congestionării şi ajută la digestia grăsimilor.³ O componentă a uleiurilor volatile ale scorţişoarei, cinnmaldehida, are proprietăţi antibacteriene şi antifungice.⁴ Scorţişoara mai poate fi utilizată în caz de flatulenţă, reumatism, afecţiuni renale şi dureri abdominale.

Rezultatele cercetărilor: Studiile pe animale au demonstrat efectul carminativ al scorţişoarei.⁶ Studii similare au arătat, de asemenea, că scorţişoara ucide agenţii patogeni precum fungile, virusurile, bacteriile şi larvele de paraziţi. Într-un experiment s-a constatat o ameliorare a candidozei bucale la trei din cele cinci persoane participante la test la administrarea timp de doar o săptămână a unui preparat din scorţişoară.⁷

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 6:14.
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 94.
4. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 200.
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 175.
6. Ibid.
7. Ibid.

Paţachina sau crusinul (Rhamnus purshiana)
Cunoscut şi sub numele de Cascara Sagrada, crusinul este un arbust de dimensiuni mici sau medii, nativă nord-vestului Americii.¹ În scopuri medicinale se poate folosi doar scoarţa.

Utilizări: scoarţa de crusin este un laxativ excepţional, fiind inclus oficial în U.S. Pharmacopoeia încă din anul 1890.³ Curăţă colonul, fiind astfel eficient în constipaţii şi în parazitoze.⁴

Rezultatele cercetărilor: Studiile efectuate pe pacienţi vârstnici arată că terapia de crusin ameliorează constipaţia şi stimulează peristaltismul.⁵ Un alt studiu a sugerat faptul că unele preparate din crusin pot stopa evoluţia leucemiei limfocitare. Comform cercetărilor efectuate în Europa, substanţele active ale crusinului nu se eliberează în stomac, ci în intestinul subţire, colon şi, într-o mică măsură, în rect.⁷

Referinţe:
1. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 142.
2. Ibid.
3. Ibid.
4. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 92.
5. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 162.
6. Mowrey, Daniel. The Scientific Validation of Herbal Medicine, Keats Publishing, ^©1986, pg. 60.
7. Ibid.

Ghimbirul (Zingiber officinale)
Ghimbirul este originar din Asia, Africa şi insulele Indiei de Vest, dar se cultivă şi în alte regiuni tropicale.¹ În scopuri medicinale se folosesc doar rădăcina şi rizomii. Se recomandă culegerea plantelor de opt luni, deoarece acestea au conţinutul cel mai optim de substanţe active.²

Utilizări: Printre cele mai cunoscute efecte ale ghimbirului se numără înlăturarea greţei, a durerilor abdominale şi a răului de mişcare. De asemenea, este un bun antiinflamator şi spasmolitic, curăţă colonul, ameliorează crampele menstruale şi stimulează circulaţia sângelui.³ Are proprietăţi antimicrobiene şi antioxidante puternice.⁴ În medicina chineză este folosit des împotriva flatulenţei, indigestiei, migrenelor, reumatismului şi disfuncţiei renale.⁵ Are efecte antilipidice, antitrombotice şi antitumorale, îmbunătăţeşte performanţa inimii.⁶

Rezultatele cercetărilor: Studiile clinice au demonstrat eficacitatea ghimbirului în combaterea greţei şi a vărsăturilor: într-un studiu privind tratamentul oral al greţei din sarcină, ghimbirul a arătat o eficienţă semnificativ mai mare faţă de placebo. Într-un alt studiu controlat cu placebo, efectuat pe un eşantion de 120 de femei aflaţi sub tratament ginecologic ambulator, cei care consumau ghimbirul sufereau de greaţă şi vărsături într-o măsură statistic mult mai mică. Într-un studiu randomizat, controlat cu placebo, la care au participat 80 de cadeţi de marină, care încă nu s-au obişnuit cu călătoriile nautice, ghimbirul s-a dovedit a fi mult mai eficient în combaterea simptomelor răului de mare decât placeboul.⁷

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:89.
2. Ibid.
3. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 98.
4. Ibid.
5. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 288.
6. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pp. 362-63.
7. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pp. 363-64.

Armurariul (Silybum Marianum)

Deşi astăzi este larg răspândită în Statele Unite, armurariul este originar din Mediteraneum, Asia Mică şi Africa de Nord.¹ Numai seminţele pot fi folosite în scopuri medicale, şi se culeg la sfârşitul perioadei de creştere.²

Utilizare: În zilele noastre armurariul a devenit un sinonim al sănătăţii ficatului, datorită proprietăţilor sale hepatoprotectoare, antioxidante, antiinflamatoare şi regeneratoare hepatice.³ În mod tradiţional, se utilizează şi în caz de indigestie uşoară, afecţiuni ale vezicii biliare precum şi în tratamentul flebitei.⁴ Este, deasemenea, un remediu recomandat în insuficienţa renală, bolile inflamatorii intestinale, psoriasis şi scăderea imunităţii. S-a dovedit şi efectul său antitumoral în cazul cancerului prostatic şi cel mamar.⁵

Rezultatele cercetărilor: Studiile clinice au demonstrat eficacitatea armurariului în tratamentul cirozei hepatice de etiologie alcoolică şi virală.⁶ Studiile clinice pe animale au demonstrat că una dintre substanţele componente din seminţele de armurariu, silimarina, fiind un antioxidant, protejează rinichii şi ficatul.⁷ S-a demostrat ştiinţific şi faptul că silimarina, prin stimularea sintezei proteinelor, accelerează regenerarea hepatocitelor, activând astfel capacitatea autoregeneratoare a ficatului.⁸

Referinţe:
1. The Complete Guide to Natural Healing, International Masters Publishers, AB. ^©2000, 1:111.
2. Ibid.
3. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 567.
4. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 432.
5. Balch, Phyllis and Balch, James. Prescription for Nutritional Healing, 3rd ed., Avery Publishing, ^©2000, pg. 103.
6. PDR For Herbal Medicines, 3rd edition, Thompson PDR, ^©2004, pg. 567.
7. Ibid.
8. Peirce, A. The American Pharmaceutical Association Practical Guide to Natural Medicines, William Morrow and Company, Inc., ^©1999, pg. 433.

Fructul pasiunii (Passiflora edulis)

Cunoscut şi sub denumirea de maracuia, se cultivă pe tot globul, fructul său are mărimea şi forma unui ou de găină, cu miezul portocaliu şi gust acrişor.¹ Se consumă pulpa, dar şi seminţele sunt comestibile.²

Utilizare: Pulpa fructului are efecte de stimulare şi tonifiere.³ Comform tradiţiilor sud-americane dispune şi de efecte sedative slabe.⁴

Rezultatele cercetărilor: Cercetările efectuate la Universitatea din Florida arată că extractul din fructul pasiunii galben este capabil să distrugă celulele canceroase. Fitochimicalele răspunzătoare de efectul anticanceros sunt carotinoizii şi polifenolii.⁵

Referinţe:
1. http://www.tradewindsfruit.com/passionfruit.htm
2. Ibid.
3. http://www.ibiblio.org/pfaf/cgi-bin/arr_html?Passiflora+edulis&CAN=COMIND
4. http://www.phytochemicals.info/plants/passion-fruit.php
5. Ibid.

Strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi)

Poate fi întâlnită în pădurile de brazi însorite şi în mocirlele din Europa de Nord, Alpi, Asia de Nord şi America de Nord.¹ Doar frunzele - tăiate fin sau zdrobite - pot fi folosite în scopuri medicinale.²

Utilizări: În mod tradiţional, strugurii ursului este utilizat pentru tratamentul infecţiilor tractului urinar. Este un antibiotic şi un diuretic eficient, are conţinut ridicat de tanin, ce îi conferă proprietăţi hemostatice.⁴ Este util în tratamentul afecţiunilor splinei, ficatului, pancreasului, intestinului subţire, a infecţiilor tractului urinar şi a afecţiunilor prostatei.⁵ Inhibă răspândirea microbilor.⁶

Rezultatele cercetărilor: Potrivit unui studiu strugurii ursului are proprietăţi de prevenire a cistitei cronice. La pacienţii trataţi cu un preparat pe bază de strugurii ursului nu s-a constatat nici o recurenţă a bolii, în timp ce la grupul tratat cu placebo s-au semnalat recurenţe în 23% din cazuri.⁷ Un alt experiment efectuat pe şobolani a demonstrat efectul diuretic al plantei.⁸ Componenta cea mai importantă din punct de vedere medicinal al strugurilor ursului este arbutina, care transformat în hidrokinonă de către organism, este un dezinfectant puternic.⁹